se aleargă dinspre centrul pământului spre întrebarea care suduie
se ascultă prăbușirile neînsemnate din flori
se închid în sine ușile strâmte
și foarte puțin din strigătul verdelui
pentru că este foarte probabil să fie doar o apă simplă
căzută lângă pat
oricum de sâmbătă până sâmbătă poți să răzuiești din minte
absolut toate vestitoarele de lipsă
în pas de trois
ca un dans imposibil de plecat
din timpul vieții